Alhurra: „Insula Kharg, atu strategic sau vulnerabilitate majoră pentru Iran”

Insula Kharg, principalul punct de ieşire pentru exporturile de petrol ale Iranului, a revenit în centrul analizelor militare şi strategice pe fondul consolidării prezenţei americane în Orientul Mijlociu, potrivit unui articol publicat de Alhurra.

Conform sursei citate, Kharg a mai fost o ţintă importantă şi în timpul războiului dintre Iran şi Irak din anii 1980, când Bagdadul a încercat în mod repetat să lovească una dintre cele mai sensibile componente ale infrastructurii energetice iraniene.

Alhurra arată că insula este din nou privită ca un punct strategic sensibil, în contextul în care mii de militari americani sunt trimişi în regiune, ceea ce readuce în discuţie întrebarea dacă presiunea asupra Iranului ar necesita sau nu o prezenţă militară americană directă în zonă.

Potrivit publicaţiei, aproximativ 90% din exporturile de petrol ale Iranului trec prin Kharg, ceea ce face din insulă o ţintă potenţial atractivă pentru orice strategie care urmăreşte reducerea rapidă a veniturilor externe ale Teheranului.

David Deptula, general în retragere al Forţelor Aeriene ale SUA, a declarat pentru Alhurra că întrebarea relevantă nu este dacă insula poate fi capturată, ci ce efect strategic ar produce o astfel de operaţiune.

Potrivit acestuia, dacă obiectivul este oprirea sau limitarea transporturilor iraniene care pleacă din Kharg, acest lucru nu presupune neapărat ocuparea insulei, ci ar putea fi realizat şi prin minare aeriană, lovituri de la distanţă sau interdicţie maritimă, relatează Alhurra.

Publicaţia notează că întăririle americane din regiune nu indică neapărat pregătirea unei intervenţii terestre, ci ar putea avea şi alte obiective, precum securizarea Strâmtorii Hormuz, impunerea unei blocade în jurul insulei sau consolidarea sprijinului şi a posturii de descurajare într-un mediu operaţional aflat în schimbare rapidă.

Alhurra arată însă că, în opinia multor experţi militari, scenariul unei operaţiuni terestre rămâne cel mai costisitor şi mai riscant.

Potrivit publicaţiei, o eventuală tentativă de capturare a insulei nu ar începe probabil cu o debarcare directă, ci ar fi precedată de o campanie intensă de pregătire, care ar include lovituri asupra depozitelor de rachete, punctelor de lansare a minelor şi altor poziţii defensive, pentru a reduce capacitatea Iranului de a ameninţa rutele maritime din jur.

Alhurra menţionează că, de la mijlocul lunii martie, Statele Unite au efectuat lovituri asupra a peste 90 de ţinte militare de pe insulă.

Potrivit sursei citate, preşedintele american Donald Trump a afirmat că aceste lovituri au distrus complet obiectivele militare vizate şi a avertizat că infrastructura petrolieră ar putea deveni, la rândul ei, o ţintă, dacă Teheranul continuă să ameninţe navigaţia.

Reuters îl menţionează pe generalul american în retragere Joseph Votel, fost comandant al Comandamentului Central al SUA, care a apreciat că pentru capturarea insulei Kharg ar putea fi necesari între 800 şi 1.000 de militari.

Alhurra subliniază însă că această estimare nu reflectă dimensiunea reală a unei asemenea operaţiuni, întrucât costurile cele mai mari nu ţin doar de numărul trupelor, ci de întreaga structură de sprijin militar necesară.

Potrivit experţilor citaţi de Alhurra, orice forţă care ar încerca să controleze insula ar avea nevoie de acoperire aeriană, nave de protecţie, sisteme de apărare împotriva dronelor şi rachetelor, precum şi de linii de aprovizionare menţinute permanent deschise.

Publicaţia notează că riscul militar este amplificat şi de poziţionarea insulei, aflată la aproximativ 26 de kilometri de coasta Iranului şi la circa 483 de kilometri nord-vest de Strâmtoarea Ormuz.

David Deptula a declarat pentru Alhurra că menţinerea controlului asupra insulei ar expune forţele americane la atacuri continue şi ar genera probleme majore de protecţie şi aprovizionare.

Acesta a invocat, potrivit publicaţiei, şi precedentul operaţiunii Desert Storm din 1991, arătând că forţele terestre nu au deschis războiul, ci au fost folosite în faza finală, atunci când obiectivul declarat - eliberarea Kuweitului - a impus control efectiv asupra teritoriului.

În ceea ce priveşte reacţia Iranului, Alhurra arată că Teheranul ar interpreta o eventuală tentativă de capturare terestră a insulei drept o escaladare majoră.

Potrivit lui David Deptula, citat de Alhurra, un astfel de pas ar putea creşte riscul unei reacţii iraniene mai ample în Golf, în special în zona Strâmtorii Ormuz.

Publicaţia aminteşte că, pe 23 martie, Consiliul de Apărare al Iranului a avertizat că orice atac asupra coastelor sau insulelor iraniene ar duce la minarea rutelor maritime din Golf, inclusiv prin utilizarea unor mine plutitoare lansate de la ţărm.

Potrivit Alhurra, partea iraniană a susţinut că întregul Golf ar putea deveni, pentru o perioadă extinsă, o zonă comparabilă cu Strâmtoarea Ormuz din punctul de vedere al riscurilor pentru navigaţie.

Articolul mai arată că, deşi Iranul dispune şi de alte terminale de export, capacitatea acestora de a compensa rolul insulei Kharg rămâne foarte limitată.

Alhurra notează că portul Jask, în care Teheranul a investit ca alternativă situată în afara Strâmtorii Ormuz, este conectat printr-o conductă din provincia Bushehr şi are o capacitate de până la un milion de barili pe zi, însă până în prezent a fost folosit doar pentru volume limitate.

Publicaţia menţionează, de asemenea, că terminale mai mici, precum Sirri, Lavan şi Soroush, încarcă rareori petroliere la capacitate maximă.

În concluzie, Alhurra arată că orice perturbare majoră a exporturilor iraniene de petrol prin Kharg ar însemna nu doar pierderea unui nod esenţial pentru exporturi, ci şi expunerea vulnerabilităţii alternativelor de care dispune Iranul.

Tocmai această combinaţie dintre importanţa economică şi vulnerabilitatea operaţională face ca insula Kharg să fie, în acelaşi timp, o ţintă militară tentantă şi un risc strategic major, potrivit analizei publicate de Alhurra.